„În amintirea timpului”…

În fiecare casă există un colţişor unde stă pitită o adevărată comoară. O comoară a familiei care abia aşteaptă să fie descoperită pentru a-şi arăta valorile. Comoara poate consta doar într-o carte veche în care stau cuminţi, aşteptându-şi descoperitorul, scrisori şi fotografii vechi ale unor oameni de demult, oameni ai istoriei familiei, ai istoriei neamului.
O simplă fotografie poate să-ţi aducă în suflet trăiri îndepărtate, imagini de demult, amintiri dragi sau dureroase, dar sunt aminti­rile tale, pe care nimeni nu ţi le poate lua. Amintirile din război sunt cele mai răvăşitoare. De aceea, mâna care ţine scrisoarea şi fotografia unui vechi camarad de arme tremură şi ochii lăcrimează fără jenă, chiar dacă sunt ai unui brav veteran. „Dragă, Niculae, M-ai rugat să-ţi dau veşti despre camaradul Sub Locotenent Grenadier Ştefan Vasilescu-Tecuci, din Regimentul 25 Grenadieri, pentru a-l pofti la întâlnirea de luna viitoare. Cu părere de rău, am aflat că nu mai este printre noi şi, ca să-ţi împrospăteze amintirile, ţi-am trimis această fotografie a lui, pe care mi-a trimis-o mie. Eu mai am câteva, nu-ţi face probleme. Le-am făcut în aprilie 1917, când după voia lui Dumnezeu, ne-am întâlnit, aşa cum ştii, şi am avut cinci zile de linişte, timp în care am putut trimite scrisori la familii şi am legat amiciţii cu unii camarazi. Războiul şi vremea proastă nu ne-au lăsat să simţim apropierea primăverii şi nici bucuria Sfântului Paşte, care ar fi trebuit să pătrundă în sufletele noastre şi ale oamenilor din cătunele din jur. Ne grăbeam să acoperim tranşeele cu scânduri şi pământ ca să ne adăpostim de ploi şi să nu se surpe. Vasilescu-Tecuci avea de furcă mult cu acoperirea furgoanelor cu grenade. Soldaţii lui, adevăraţi zdrahoni, au terminat repede treaba şi au avut parte de puţină odihnă. Au fost luptători care au făcut cinste Infanteriei Române! Vom depăna amintiri şi te voi pune la curent cu tot ce ştiu când ne vom vedea conform celor stabilite. Cu stimă şi respect, SubLt. Constantinescu Ilie din Regimentul 37, Infanterie”…
Atât. Scrisoarea şi fotografia. Doar o fotografie a unui bărbat tânăr, purtând uniforma Armatei Române, care-şi scrie cu mândrie gradul şi arma unităţii în care luptă. Fotografie trimisă unui prieten şi camarad de luptă, din altă unitate. Luptători în primul război mondial, cei care şi-au pus vieţile la baza României Mari. El scria: „În amintirea timpului petrecut împreună”… După ani, privirea vulturească parcă spune: „Sunt aici, am fost şi voi fi! Am luptat pentru ţară, suntem tot aici! Doar să vă amintiţi de noi!”. Să vă amintiţi de bravul veteran…