Vă povesteam zilele trecute despre scrisoarea profesoarei Julieta către prietena ei, Mimi. N-aş vrea să credeţi că domnişoara „adrisantă” era lipsită de politeţe. Nicidecum! Ca dovadă că i-a răspuns, la fel de drăgălaş, iar eu vă pot împărtăşi, la 90 de ani distanţă – când cele două tinere profesoare s-au făcut demult ţărână –, ce anume i-a scris. Semn că... scripta manent.
„Domnişoarei profesoare Julieta Rădulescu, la Lereşti, Judeţul Muşcel 15 august 1921
Iubita mea prietenă,
Iartă-mi întârzierea de răspuns, dară vei afla mai multe când te vei întoarce, în 27 august, după cum ai spus. Sunt bine, sănătoasă şi am făcut multe lecţii de vorbire, cât mai latină, ca să mă pot prezenta bine când începe şcoala.
Am o mulţime de lucruri să-ţi povestesc când oi veni. Toată Craiova este un roi de albine. Săptămâna trecută am fost cu taica la o plimbare şi abia am făcut câţiva paşi împreună că l-au şi chemat la Primărie. De necaz, am făcut nişte poze tocmai în grădina pe care o ştii. Am ajuns acasă destul de târziu. Taica era deja la discuţii cu mai mulţi cunoscuţi şi ziceau ceva de o fabrică de încălţăminte, care se va deschide acu în octombrie. Erau foarte agitaţi, de nici nu m-au simţit când am intrat în casă.
Abia aştept să vii pentru că mi-am făcut o mulţime de proiecte pentru anul de şcoală, dar nu ştiu dacă voi reuşi să-i învăţ pe copii tot ce vreau eu, peste cele obligatorii. Poate mă ajuţi tu cu sfaturi.
Poza ta mi-a făcut multă plăcere, dar muica a fost încântată, mai ales, de pantofii cei fini şi te roagă să-i aduci, pe bani, o damigeană de ţuică, d-aia cu mărgele, pentru sărbători.
Draga mea prietenă, îţi trimit şi două poze din cele făcute în grădină, ca să nu mă uiţi şi să te gândeşti să vii degrabă pentru că trebuie să pregătim programul pentru şcoala care începe la 1 septembrie. Nu ştiu de ce am atâtea emoţii, de parcă eu aş fi eleva. Muica zice că aşa este când eşti un om cu responsabilitate. Aşa o fi!
Uitai să-ţi spui că domnul Nicu Vârtopeanu a trecut pe la noi şi a întrebat de mai multe ori de tine. Taica l-a rugat să mai vie ca să puie la punct nişte treburi de la şcoală. Să ştii că ce ţi-am spus şi eu şi muica este adevărat. Te place, dar este timid.
Când oi veni, să-mi zici ce şi cum aţi făcut cu noua lege, că pe la noi e mare balamuc pe la tribunal şi la primărie. Abia poţi să treci pe stradă de ce multă lume este, ca să-şi rezolve treburile. Ziarele sunt pline de tot felul de veşti, unele foarte triste.
Am văzut în revistă un model nou de maşină de gătit, o frumuseţe! Muica s-a uitat lung la ea şi a dat din cap. Cred că o s-o cumpere. De zestre! De!
Vino, dragă, degrabă, că nu mai pot de lipsa ta!
Te sărut dulce, domnişoara profesoară Mimi Frumuşeanu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu